Polipii Colonici

Polipi sunt formatiuni epiteliale benigne.
Cauzele formarii polipilor colonului  nu sunt inca bine cunoscute. Cercetarile arata insa ca bolile inflamatorii cronice favorizeaza imbatranirea epiteliului mucoasei colonului, cu aparitia pe mucoasa a acestorformatiuni benigne.
Celulele epiteliale ale mucoasei colonului, in mod normal, se inlocuiesc    natural, prin exfoliere, ceea ce asigura o autoprotectie impotriva agresiunii asupra mucoasei a factorilor nocivi din mediul extern.
Regenerarea incetinita a epiteliului mucoasei colonice poate duce la aparitia polipilor
Din punct de vedere  morfologic exista polipi tubulari, tubulo-vilosi si vilosi. Cei mai frecvent intalniti sunt polipii adenomatosi , care sunt de trei feluri:
Polipii vilosi sun formatiuni mari avand consistenta moale, cu diametru mai mare de 1 cm, dar in 50% din cazuri mai mare de 3 cm, sangerand usor la atingere.
Polipii tubulari sunt mici, rar depasesc 1 cm in diametru, sunt  pediculati cu o structura bine organizata si suprafata neteda.
Polipii tubulo-vilosi reprezinta o forma de tranzitie, cu pedicul mai scurt si suprafata nu atat de neteda ca la cei tubulari.
La copii si tineri pot aparea polipii juvenili. Ei fac parte din tumori aparute din resturile tesutului embrionar, mai des sunt solitari, cu dimensiuni pana la 5 cm, cu pedicul lung, uneori in forma de ciorchin, netezi sau lobulati, acoperiti cu o mucoasa luciosa.
Polipii colonici sunt leziuni precanceroase !
Cu cat mai multi polipi se depisteaza la o persoana, cu atat mai mare este  riscul de transformare maligna a acestora.
In cazurile cand se depisteaza pana la 100 de polipi e vorba de polipoza multipla, peste 100- polipoza difuza al colonului sau  polipoza adenomatoasa familiala.
Polipoza adenomatoasa  familiala este  o boala ereditara care se caracterizeaza prin aparitia unui numar mare de polipi colonici, cu risc mare de malignizare.
Numarul polipilor creste odata cu varsta. Persoane cu polipoza adenomatoasa  familiala au sanse de 100% sa dezvolte la un moment dat cancer de colon. Boala se transmite pe principiul genei dominante si 50% din descendenti risca sa faca boala. Din acesta cauza, la copiii cu risc de polipoza familiala se recomanda efectuarea testelor de sceening, efetuarea rectosigmoidoscopiei sau colonoscopiei repetate, de la varsta de 10-12 ani.
Tabloul clinic:
In marea majoritate al cazurilor polipii colonici nu se manifesta clinic si sunt depistati ocazional in cursul unor investigatii endoscopice efectuate pentru exploararea altor patologii. In mai mult de 75% de cazuri polipii se depisteaza la persoane cu varsta de peste 50 de ani.
Polipii mai mari de 1,5-2 cm pot cauza dureri surde in hipogastru in timpul si dupa defecatie, scurgeri de mucus sau sange, rar ocluzie intestinala din cauza invaginarii sau obstructiei  lumenului intestinal.
Tratamentul polipilor colonici:
Tratamentul conservator al polipilor colonici este ineficace. Orice polip depistat in timpul rectosigmoidoscopiei sau  colonoscopiei trebue extirpat si investigat histopatologic.  Polipectomia se face in cursul colonoscopiei, cu o ansa conectata la electro-cauter introdusa prin colonoscop. Polipii voluminosi se inlatura prin sectionari repetate.
Tratamentul polipozei adenomatoase familiale se efectueaza prin polipectomii repetate endoscopice iar in cazurile grave se ajunge pana la colectomia totala.
Fiind o leziune precanceroasa, dupa inlaturarea polipilor, pacientii sunt supusi controalelor periodice (colonoscopie).
Depistarea precoce si inlaturarea polipilor asimptomatici este una din cele mai importante masuri de profilaxie a cancerului de colon.

Fisuri Anale

Fisura anala este o afectiune frecvent intalnita, ocupand locul trei in patologia ano-rectala dupa colite si hemoroizi. Mai mult de o treime din pacientii suferinzi de fisura anala sunt apti de munca. De fisura anala sufera mai mult femeile decat barbatii (60% din pacienti).
Fisura anala este un defect  prin rupere al mucoasei canalului anal, consecutiva  constipatiei, diareei sau traumatismelor. Ca factori  favorizanti se pot enumera colitele, procto-sigmoidita, enterocolita, boala hemoroidala si altele. Pana la 70% din pacientii cu fisura anala sufera de boli al tractului digestiv superior (gastrite, ulcere gastrice sau duodenale, colecistita). La doua treimi din pacienti, fisura anala se asociaza cu hemoroizii.
Fisura anala este un defect  de forma lineara sau triunghiulara, cu lungime de 1-2 cm. Este situata deasupra liniei anocutanate si ajunge pana la linia dintata sau o depaseste. Fisura anala acuta are o  forma de fanta cu marginile drepte. Fundul fisurii expune fibrele musculare ale sfincterului anal. Cu timpul, la fisura netratata, marginile si fundul se acopera cu tesut de granulatie si depuneri de fibrina, adica modificari trofice cu dezvoltarea tesutului conjunctiv pe marginile fisurii. Pe marginea interna uneori si externa apar papilele santinela. Pe parcurs in proces sunt implicate si terminatiunile nervoase ce impiedica cicatrizarea si explica aparitia sindromului dureros cronic .
La 85% din pacienti, fisura este situata pe comisura posterioara, la 8-9% se situeaza pe comisura anterioara (particularitatile de vascularizatie) si foarte rar apar fisuri pe peretii laterali (0,5%). Uneori se intalnesc doua fisuri concomitente, pe comisura anterioara si cea posterioara.

 

Tabloul clinic al fisurii anale:

Tabloul clinic al fisurii anale este caracteristic. Iritatia cronica a terminatiilor nervoase duce la instalarea unui sindrom dureros important, asociat  cu spasmul sfincterului anal. Spasmul sfincterului anal apare dupa defecatie si poate dura ore bune, chiar poate fi cvasipermanent, pana la urmatoarea defecatie.Astfelse intra intr-un cerc viciosin care fisura cauzeaza dureri acute ce duc la aparitia spasmului sfincterian impiedicand vindecarea fisurii anale.
Este caracteristica triada simptomelor:

• Mici sangerari in timpul defecatiei;
• Durere in timpul defecatiei si dupa;
• Spasmul sfincterului anal.

Durerile pot iradia in regiunea sacrala si perineu.
Durerile in timpul defecatiei sunt caracteristice pentru fisurile acute, iar celor cornice le este caracteristica durerea dupa scaun, eventual cu o perioada de latenta de circa un sfert de ora. Durerile puternice ii determina  pe pacienti sa evite defecatia, ca rezultat poate sa apara constipatia cronica cu agravarea evolutiei fisurii prin traumatism la defecatie.

Tratament fisura anala:

Tratamentul poate fi topic si/sau chirurgical.
Tratamentul topic reuseste in 70-80% din cazuri si este recomandat in fisurile acute, cu marginile netede cu vechime  de pana la 3 – 4 saptamani. Tratamentul conservator are ca obiectiv ruperea lantului vicios Constipatie – Fisura – Durere.
Tratamentul modern este cel topic, prin aplicarea unor unguente speciale , cu efect de diminuare si ulterior remitere a spasmului sfincterian anal. Cu o rata de succes mai mare de 60 la suta, el reprezinta prima optiune, iar in caz de ineficienta , exista alternative moderne care presupun fisurectomia cu radiofrecventa.
Fisurile vechi cu sindrom algic pronuntat au indicatie de tratament chirurgical.
Interventia poate fi efectuata sub anestezie locala. Se practica fisurectomie in bloc cu marginile fisurii si papilele santinela. In majoritatea cazurilor la fisurile de comisura posterioara este suficienta minisfincterotomia posterioara dozata, combinata cu tratament topic postoperator.
- Papilita 
In partea distala al ampulei rectale, la nivelul liniei dentate se afla criptele pe marginea libera a carora, la majoritatea persoanelor adulte, sunt situate papilele anale. Sunt mici noduli cu dimensiuni pana la 0.5 cm.
La tuseul rectal pailele se palpeaza in partea superioara al canalului anal sub forma a niste mici noduli nedurerosi la atingere. Se vad bine la anuscopie si au o culoare roz-pala, fiind acoperite de epiteliu pluristratificat plat. Ele pot fi confundate cu polipi sau condiloame.
Papilele anale se hipertrofiaza pe fondul unei boli inflamatorii al canalului anal si rectului (criptite, hemoroizi, fistule perianale …) cand cresc in volum si pot prolaba din canalul anal.
Papilele hipertrofiate se pot inflama. In aceste cazuri, pacientii acuza senzatii de discomfort periodic sau permanent, dureri care se intensifica la scaune  diareice sau tari. Papilele mari pot da senzatia de corp strain in canalul anal sau senzatia de scaun neterminat. La traumatisme pot sangera. Prezenta papilelor hipertrofice pot scadea tonusul sfincterian cu scurjeri de mucus din canalul anal, macerararea tegumentului perianal si prurit.
Papilele anale nemodificate nu necesita tratament. In caz de papilita se recomanda initial tratament conservator si dupa diminuarea inflamatiei excizia papilei hipertrofiate

Hemoroizi 

Hemoroizii apar ca si o consecinta a modificarilor patologice aparute la nivelul plexurilor cavernoase hemoroidale ale rectului, care, avand in componenta lor si vase arteriale , explica aspectul arterial al sangerarilor caracteristice hemoroizilor. Fenomenul consta in dilatarea tesutului cavernos cu aparitia maselor hemoroidale  care prolabeaza in canalul anal, traumatizarea lor avand drept consecinta  sangerarea dupa defecatie, staza venoasa si tromboza,adesea asociate cu edem si fenomene necrotice. In majoritatea cazurilor masele hemoroidale sunt localizate la ora 3, 7 si 11 in decubit dorsal.
Exista mai multe teorii care explica aparitia hemoroizilor, de la implicarea agentilor infectiosi (criptita, flebita hemoroidala, colita) pana la dereglari neurologice si endocrine.
Unii autori explica aparitia hemoroizilor ca o consecinta a factorilor alimentari (abuzul de condimete, alcool si alimentatie dezechilibrata).
In present, cele mai raspandite teorii in patogenia hemoroizilor sunt teoria mecanica si hemodinamica.
Conform teoriei mecanice, hemoroizii apar ca rezultat al hernierii distale a tesutului cavernos din plexul hemoroidal. Deplasarea pernitelor hemoroidale este cauzata de ruperea fibrelor tesutului conjunctiv de fixare la structurile din profunzime , ca si consecinta a  traumatismelor postconstipatie.
Teoria hemodinamica explica aparitia hemoroizilor ca rezultat al refluxului venos si stazei cauzate de crestere a presiunii intraabdominale in timpul sarcinii, ridicarii de greutati, a constipatiei cronice, si unor dereglari functionale precum lipsa de relaxare a sfincterului anal intern in timpul defecatiei.
Aparitia si prolabarea hemoroizilor pot fi favorizate de mai multi factori; hipodinamia, sedentarismul, obezitatea, constipatia, sarcina si nastera, diareea, fumatul, ridicarea greutatilor, tusea cronica, abuzul de alcool si condimente iuti.
Exista trei tipuri de hemoroizi: interni cu origine din plexul intern, externi din plexul extern si micsti.
Primele simptome al bolii hemoroidale sunt senzatia de jena anala in repaos  si la defecatie, prurit anal, tromboze hemoroidale externe, aparitia hemoragiilor cu sange rosu dupa defecatie care pot duce chiar la anemie in unele cazuri. Odata cu cresterea in volum a hemoroizilor apare prolabarea lor prin canalul anal, tromboza cu edem, strangularea in canalul anal cu modificari necrotice al tesuturilor.

Stadializarea hemoroizilor:

Stadiul 1 -apar rectoragii dupa defecatie, fara prolaps hemoroidal.
Stadiul 2 - odata cu hemoragia, apare prolabarea maselor hemoroidale care se reduc insa spontan.
Stadiul 3 - rectoragii cu prolaps hemoroidal care necesita reducere ajutata cu mana, initial numai la defecatie apoi si dupa eforturi cu cresterea presiunii inraabdominale. Hemoroizii raman redusi.
Stadiul 4 – masele hemoroidale prolabeaza la efort minim, sunt ireductibile sau prolabeaza imediat dupa reducere, se trombozeaza des, sunt durerosi si sunt asociati cu hemoragii importante.
Una din complicatiile bolii hemoroidale este tromboza hemoroidala acuta.
Tromboza hemoroidala (aparitia unei formatiuni perianale dure-elastice, dureroase) este de multe ori prima manifestare al bolii hemoroidale. Durerea acuta, insotita de aparitia formatiunii perianale ,este cauza cea mai frecventa de adresare la medic, daca se intarzie, pot aparea si sangerarile.
In orice stadiu ai evolutiei  trombozei, tegumentul deasupra hemoroizilor trombozati poate sa se erodeze ca rezultat aparand sangerarea, cu posibila evacuare spontana a trombului urmata uneori de vindecare spontana. Nu trebuie insa uitat ca zona erodata poate fi o poarta de intrare a infectiei cu evolutie spre paraproctita.

Proctologii definesc trei grade de tromboza hemoroidala acuta:

Gradul 1 - noduli hemoroidali de dimensiuni medii,de consistenta dur-elastica, durerosi la palpare, tegumentul perianal si mucoasa usor hiperemiate, pacientii acuza senzatie de arsura si prurit care se intensifica la defecatie.
Gradul 2 - se caracterizeaza prin edem important si hiperemie a regiunii perianale, durere la palpare si tuseul rectal, dureri in regiunea anala, ce se intensifica la mers si sezut.
Gradul 3 - toata regiunea anoperianala este inglobata intr-un infiltrat inflamator, palparea este dureroasa, in regiunea anala apar noduli violacei sau visinii violacei interni, cu depuneri de fibrina; pot aparea zone de necroza de culoare neagra, in cazurile neglijate existand riscul de paraproctita.
Rectoragia poate fi manifestarea si a altei patologii colonice cum ar fi neoplasmul de colon sau boli inflamatorii. De aceea, pentru un diagnostic corect se efecueaza pe langa tuseul rectal, anuscopia si rectoscopia, sau chiar colonoscopia daca nu se gaseste sursa sangerarii.

Tratamentul hemoroizilor:

Tratamentul conservator al hemoroizilor este indicat in stadiile incipiente sau in episoade acute, cu sindrom dureros pronuntat si edem. Scopul tratamentului conservator consta in diminuarea proceselului inflamator, normalizarea circulatiei sangvine in regiunea anala, combaterea durerii, oprirea sangerarilor si normalizarea scaunului. Se folosesc preparate analgetice, laxative usoare, antipruriginoase, cicatrizante si antiinflamatorii locale precum unguente ,supozitoare, microclisme si bai de sezut.
Chiar daca reteaua farmaceutica actuala propune o larga gama de preparate pentru tratarea hemoroizilor, indiactiile terapeutice depind de forma clinica de evolutie a bolii, varsta pacientului, tarele asociate, prezenta complicatiilor. Tratamentul eronat poate duce la agravarea simptomelor
pana la aparitia complicatiilor care pot necesita spitalizarea pacientului.

Tratament miniinvaziv hemoroizi:

In ultimii ani se folosesc din ce in ce mai mult metode miniinvazive de tratament ambulator:

• Sclerozarea.
• Ligaturarea cu benzi elastice.
• Fototermocoagularea in infrarosu.
• Criodistructia.
• Coagularea mono- si bipolara.
• Coagularea cu laser.

Trebuie  tinut insa cont de faptul ca tromboza hemoroidala sau tromboflebita, paraproctita sau abcesul perianal, fisura anala sau alte boli inflamatorii al regiunii ano-perianale si rectului sunt contraindicatii pentru tratamentul miniinvaziv. Nu toate formele de hemoroizi externi si micsti se pot trata prin metodele sus enumerate, la fel ca si hemoroizii de gradul 4.

Tratament chirurgical hemoroizi.

Tratamentul chirurgical al boliii hemoroidale se aplica la pacienti cu hemoroizi  grad mare (4), sau la acei pacienti care au contraindicatii pentru tratament miniinvaziv.
Tehnica Milligan-Morgan, elaborata de chirurgii englezi Milligan si Morgan la sfarsitul anilor 30,se practica si in zilele de astazi in spitalele de stat (extirparea celor trei pachete hemoroidale);
Tehnica Whitehead-Vercescu presupune extirparea circulara a mucoasei cu pachetele hemoroidale, apoi sutura mucoasei la tegument.
Tehnica de excizie circulara al mucoasei rectale deasupra liniei dentate cu ajutorul unui stapler, elaborata de chirurgul italian Antonio Longo in 1993 reprezinta o alternativa moderna de tip invaziv, grevata insa si ea cu sechele postoperatorii  si sindrom dureros persistent.
- Cancerul de Colon

Ce este cancerul de colon?

Este o tumora maligna in colon (3) Polipii colonici benigni pot fi precursori ai cancerului de colon (1 si 2).

Ce simptome sunt caracteristice cancerului de colon?

Deseori apar mucozitati in scaun, insotite de sange inchis la culoare (negru). Tranzitul intestinal devine neregulat si variabil ca si consistenta (alternanta diaree / constipatie).
Cancerul de rect poate altera o buna inchidere a anusului, cauzand o senzatie persistenta de defecatie.
Cancerul situat mai sus pe colon poate da si dureri abdominale. Poate exista sau nu, o scadere dramatica in greutate.

Cum se trateaza cancerul de rect?

Segmentul de intestin gros afectat trebuie indepartat, iar cele doua capete de intestin reunite printr-o sutura.  Daca tumora se gaseste inferior, foarte aproape de rect, aceasta modalitate nu este posibila, practicandu-se un anus artificial.
- Fistula Perianala
Ce este fistula perianala?
Comunicari tubulare intre canalul anal si tegumentul perianal, ca rezultat al unui abces perianal nedrenat sau incomplet drenat chirurgical.
Simptomele caracteristice?
Secretia constanta de mucus care pateaza lenjeria, sau chiar puroi, uneori chiar sangerare, exteriorizata prin mici orificii in tegumentul din jurul anusului.
Care este tratamentul?
Traiectul fistulei trebuie deschis complet, pentru a permite un drenaj corect. In cazuri severe tratamentul este eminamente chirurgical. Clinicile LaurusMedical abordeaza cu succes acest capitol delicat al patologiei ano-perianale. Se foloseste cu success  aparatura moderna de tip radiofrecventa, care, functionand pe principiile electrochirurgiei, este cotata cu o rata de cicatrizare si vindecare mult superioara chirurgiei deschise.
In tratamentul fistulei perianale conteaza foarte mult experienta medicului, fiind o afectiune relativ putin frecventa. Echipa LaurusMedical este compusa din chirurgi experimentati, cu experienta de 11 ani in domeniul tratamentului NECHIRURGICAL al afectiunilor ano-perianale.
- Abcesul anal

Ce este abcesul perianal?

Abcesul anal este o colectie de puroi in regiunea anoperianala.

Simptomele abcesului anal

Principala acuza a abcesului anal este durerea intensa, crescand zi de zi, insotita de febra si alterarea starii generale, bineinteles, asociind aparitia unei dilatatii la nivelul regiunii anale frecvent etichetata eronat drept tromboza hemoroidala, intarziind in acest fel prezentarea pacientului la medic.

Care este tratamentul abcesului perianal?

Abcesul perianal necesita incizie si evacuarea completa a puroiului, altfel putand evolua chiar spre septicemie. Din cauza riscului septic abcesul anorectal reprezinta o urgenta chirurgicala, el poate fi rezolvat simplu, in regim ambulator,  executandu-se incizia si drenajul abcesului. In rare cazuri este posibila fistulotomia – in general este bine sa se evite interventiile ample in conditii de asepsie locala.
Clinicile LaurusMedical ofera atat posibilitatea unui diagnostic de mare acuratete prin intermediul anuscopiei computerizate, cat si de tratament, in abcesele perianale superficiale, necomplicate. Oricum, colectivul de medici din Clinicile LaurusMedical este compus din medici chirurgi cu vasta experienta, ce pot da o indicatie prompta si corecta de tratament pentru fiecare caz in parte, inclusiv asistenta chirurgicala.

Colita Ulcerativa

Ce este colita ulcerativa?
Colita ulcerativa este o inflamare a mucoasei ce captuseste interiorul rectului (proctita) sau a intregului colon – colita ulcerativa. Cauza ei este necunoscuta.
Ce simptome sunt caracteristice colitei?
Cel mai frecvent este sangerarea anala, de culoare inchisa si amestecata cu mucus, scaunul avand aspect diareic (10-20 scaune pe zi).
Care este tratamentul colitei?
Exista o mare varietate de preparate medicamentoase:
- tablete, supozitoare, clisme speciale, administrate de medicul specialist gastroenterolog;
- in cazuri avansate intra in discutie si rezectia chirurgicala a segmentului colonic afectat.

Durerea Coccidiana

Ce este durerea coccidiana (coccigodinia)?
Durerea la nivelul coccisului (noadei), de cauza necunoscuta.
Poate fi incriminat statul prelungit pe sezut sau traumatismul.
Care sunt simptomele caracteristice?
Durere la statul pe scaune, in special moi, sau fotolii.
Care este tratamentul?
Masajul regiunii coccigiene, unguente antiinflamatorii sau chiar tratament chirurgical. 

Ce este criptita?

Criptita este inflamatia cirptelor anale. Criptele sunt niste mici saci in mucosa situati la nivelul liniei dintate intre ampula rectala si canalul anal. Marimea si adancimea lor difera de la caz la caz. Criptele adanci, care se evacueaza mai dificil, retin materii fecale ducand la dezvoltarea florii microbiene si a inflamatiei locale.

Cauzele criptitei

Constipatia si diareea duc la traumatizarea criptelor cu materii fecale si acutizarea procesului inflamator, cu dezvoltarea criptitei. Din cauza drenajului precar din cripte, a reinfectarii repetate si traumatizarii cronice a mucoasei procesele inflamatorii, din cripta afectata, se cronicizeaza ducand la aparitia complicatiilor: proctite, paraproctite, fisuri anale, papilite…(unii autori presupun posibilitatea dezvoltarii cancerului de colon pe fondul criptitei cronice).

Simptomele criptitei

Simptomele criptitei depind de raspandirea procesului, gradul de acutizare si starea genegala a pacientului. Pacientii pot acuza senzatie de greudate si tensiune in regiunea ano-perianala, durerea poate fi de la surda la acuta. Des durerea se acutizeaza in timpul defecatiei dar pacientii evitand scaunul agraveaza inflamatia ceea ce poate duce la aparitia de supuratii. In unele cazuri poate sa apara spasmul sfincterian.

Tratamentul criptitei

Tratamentul criptitei necomplicate este conservator. In cazul proceselor avansate, cu complicatii ( paraproctite, fistule oarbe), este indicat tratament chrurgical.

 

Intestinul Iritabil

Ce este sindromul intestinului iritabil?
Functionarea defectuoasa a unui intestin organic integru, cu cauze necunoscute. Stresul pare a fi implicat in patologia acestei afectiuni.
Care sunt simptomele intestinului iritabil?
Simptomele sunt variabile, putand exista atat diaree cat si constipatie.
Flatulenta, senzatia de balonare si colicile sunt mereu prezente, afectand calitatea vietii.
Pacientii care se plang de constipatie descriu ca elimina mai frecvent decat majoritate, dar pot elimina doar cantitati mici si cu consistenta foarte crescuta. Scaunele in forma de creion sunt tipice. Pacientii au deseori senzatia de defecatie incompleta.
Multi pacienti se plang se senzatia de plin, distensie abdominala si disconfort si devin incomodati de propriile haine. Ei sunt deranjati si de zgomotele care se aud din abdomenul lor, ca si de flatulenta excesiva.
Pacientii cu sindrom de intestin iritabil au raportat deasemenea cateva simptome fara legatura cu intestinul lor, cum ar fi somnolenta continua, dureri de cap si de spate, mictiuni frecvente si urgenta de a urina si gust neplacut in gura.
Care este tratamentul intestinului iritabil?
Recomandari de dieta din partea medicului specialist, precum si adminsitrarea de preparate medicamentoase pot ajuta.

Ce este diverticuloza?

Diverticulii sunt mici dilatatii in peretele colonic de marimea unui bob de fasole.
De regula apar pe colonul stang, cauzand disconfort cand devin inflamate (diverticulita). In contextul unui tesut elastic mai slab in peretele colonic, ele apar ca mici hernieri, fiind influentate de constipatie, obezitate, varsta.
Care sunt simptomele caracteristice?
Deseori apare o schimbare in consistenta scaunelor sau in frecventa acestora.
Pot apare sangerari sau secretii mucoase. Durere abdominala in flancul si fosa iliaca stanga, dupa scaun, sunt frecvente.
Care este tratamentul?
Dieta cu fibre, care nu permite intestinului un repaus prea mare.
Clisme antiinflamatorii, sau chiar rezectia chirurgicala a segmentului de colon afectat.
STABILIREA UNUI DIAGNOSTIC PRECOCE SI EXACT ESTE VITALA INAINTE DE INCEPEREA ORICARUI TRATAMENT.
Centrul HIPOMED  se bazeaza pe  aceste premise!

Pacientii cu afectiuni gastroenterologice, precum si cei care necesita screeningul cancerului colorectal sau diagnosticul diferential cu alte afectiuni din sfera abdominala (de exemplu, colecistita acuta necesita efectuarea, preoperator, a unei endoscopii digestive superioare, investigarea anemiei feriprive) pot beneficia in cadrul clinicii noastre de investigatii endoscopice cu sau fara anestezie generala, de acuratete foarte mare.
Prelevarea de biopsii in cadrul investigatiilor endoscopice si analiza acestora ofera un diagnostic sigur al patologiei gastrointestinale. Testul rapid pentru Helicobacter pylori reprezinta o alternativa sigura la celelalte mijloace de diagnostic, mai ales pentru pacientii cu sindrom dispeptic rezistent la tratament.

 

PREGATIRE PENTRU COLONOSCOPIE

In ziua dinaintea explorarii se poate manca obisnuit, numai pana la ora 12. Dupa aceasta ora nu este permisa decat ingestia de lichide limpezi - ceai indulcit, apa minerala , cafea slaba. In ziua anterioara explorarii este interzis sa se consume carbune medicinal, preparate de fier, seminte, rosii, struguri, - in general legume sau fructe
Foarte important este ca dupa ultima masa ingerata sa treaca minim 4 ore pana se incepe a se bea solutia de pregatire
Incepand cu ora 17 in ziua dinaintea examinarii, se beau in decurs de cca 4 ore - 3 litri Endofalk (cate 2 plicuri de Endofalk se dizolva intr-un litru de apa, in total 3 litri) sau Fortrans 4 litri (1plic/litru de apa), intr-un ritm cat mai constant. Ritmul lent, constant, previne balonarea abdominala, greata si voma (aceasta din urma nu este de dorit deoarece se pierde din substanta activa).
Daca gustul solutiei de pregatire este greu tolerabil se poate adauga zeama de lamaie, zahar si in general orice fel de lichide limpezi (ceaiuri, sucuri - fara pulpa de fructe)
In final, obiectivul este el iminarea unui scaun apos limpede. In cazuri rare, daca scaunul nu este apos, explorarea este dificil de efectuat si este bine de contactat asistenta sau medicul endoscopist inainte ca pacientul sa vina la explorare
Explorarea se face dupa ora 8:00.
Nu se vor consuma alimente solide decat dupa efectuarea colonoscopiei.
Medicatia curenta se poate administra inclusiv in ziua explorarii.
Pacientul trebuie sa cunoasca urmatoarele :
¨programarea se face cu cel putin 24 de ore inaintea explorarii
¨medicul care stabileste indicatia pentru explorare va explica indicatia, tehnica si reactiile adverse ale investigatiei
¨explorarea dureaza in medie 20-30 de minute
¨de regula se efectueaza medicatie antialgica si/sau sedativa pentru cresterea confortului procedurii si in acest caz este foarte recomandabil ca pacientul sa vina insotit; in plus, nu este permisa conducerea masinii timp de 6 ore dupa procedura
¨daca din diverse motive explorarea nu se poate efectua sunati la unul din numerele de mai sus sau direct la medicul care efectueaza explorarea pentru a anula programarea
Pt Farmacie
Endofalk 6 plicuri sau Fortrans 4 plicuri
2plicuri + 1l apa (pt Endofalk) sau 1 plic + 1 l apa (pt Fortrans)
_taxa pentru colonoscopie include sedarea ; exista o taxa suplimentara pentru sedarea profunda (cu propofol)
_exista taxe suplimentare pentru situatia in care sunt necesare manevre diagnostice suplimentare (ex.biopsii) sau terapeutice (polipectomie)

 

GASTRO  :

 Ce este endoscopia digestiva superioara?
 
 Endoscopia digestiva superioara este o investigatie video ce permite medicului sa observe interiorul intregului tract digestiv superior (esofag, stomac, duoden) cu ajutorul unui instrument flexibil prevazut cu o mica camera video si sursa de lumina numit endoscop. Endoscopia digestiva superioara este de mare ajutor atat in scop diagnostic prin descoperirea leziunilor la nivelul tubului digestiv superior, cat si in scop terapeutic prin prelevarea de probe biologice (biopsii) pentru analiza histopatologica, extirparea polipilor sau stoparea hemoragiilor, etc.  
 Endoscopia digestiva superioara mai este denumita si esofago-gastro-duodenoscopie sau gastroscopie, intrucat permite investigarea segmentelor superioare ale tubului digestiv.

 

Gastroscopia ete o examinare nedureroasă care durează doar câteva minute.

 

Cu ajutorul acesteia este posibilă nu doar vizualizarea interiorului stomacului dar și a spațiului faringeal, a esofagului și a primei zone a intestinului subținere, și a duodenului. Pentru această examinare se utilizează un endoscop special sub formă de furtun, așa numitul gastroscop. Endoscopurile moderne au un diametru de mai puțin de un centimetru. Se manevrează foarte bine din exterior și intră ușor pe esofag, în stomac și apoi în duoden.Cu ajutorul instrumentelor se recoltează mici probe de țesut (biopsii) fără durere și se efectuează acțiuni terapeutice. Astfel în timpul examinării se poate opri sângerarea stomacului care este periculoasă pentru sănătate. Colectarea probelor de țesut precum și consultarea este nedureroasă.

 

Gastroscopia

 

Ce este gastroscopia?

Explorarea medicala care permite vizualizarea atenta si precisa a suprafatei mucoasei esofagului, stomacului si duodenului si identificarea modificarilor de tip inflamator si ulcerative ( ex. Esofagita, gastrita , ulcere) Poate identifica surse de sangerare (ulcere, angiodisplazii) sau leziuni care “bombeaza” in interiorul esofagului, stomacului sau duodenului de tipul tumorilor benigne sau maligne.
Cand ar trebui sa-mi fac o gastroscopie?
Daca simtiti o durere intensa/si sau cronica localizata in partea superioara a abdomenului, care poate fi insotita de greturi, varsaturi alimentare sau bilioase. Deasemenea scaderea sau lipsa poftei de mancare, senzatia de “oprire a alimentelor”, scaderea in greutate neintentionta, “arsurile”cronice din spatele pietului (cu frecventa zilnica si durata de luni sau ani), scaun de culoare neagra lucioase, sunt cateva dintre cele mai importante motive care necesita o explorare endoscopica tubului digestiv superior.
Balonarea, eructiile frecvente sau indigestia frecventa pot fi tratate eficient dupa ce medicul gastroenterolog stie cu exactitate daca si ce fel de modificari sunt prezente la nivelul esofagului, stomacului sau duodenului.
Este dureroasa o gastroscopie?
Nu este o examinare medicala dureroasa si are in general o durata scurta 3-5 minute. Senzatia deranjanta pe care o simte pacientul este cea de greata si de spasme de voma care se pot contracara prin o buna anestezie a mucoasei faringelui (fundul gatului) cu spray la fel cu cel folosit la stomatolog. O buna parte dintre pacienti au senzatia falsa de sufocare pana cand endoscopul depasete intretaierea dintre caile respiratorii si calea digestive.
La cererea pacientului gastroscopia se poate desfasura sub sedare cu propofol de catre medicul anestezist si nu mai suporta nici unul dintre inconvenientele descrise mai sus.
Ce trebuie sa stiti despre sedarea/anestezia cu propofol?
Este in general sigura si fara efecte adverse.(pacientul este examinat si evaluat inainte de anestezie) Acest tip de anestezie nu necesita asistarea respiratorie a pacientului prin intubare si are durata de actiune atat cat timp substanta este injectata. Pacientul se trezeste rapid din anestezie si isi poate relua activitatea complet in aprox. 15-30 minute. Sedarea asistata de medicul ATI creste pretul gastroscopiei cu 150 ron.
Este necesara biopsia in timpul gastroscopiei?
Biopsia reprezinta “ciupirea” unui fragment de mucoasa de 1-2mm, este nedureroasa pentru pacient si permite un diagnostic microscopic precis al modificarilor vazute endoscopic de catre medicul specialist morfopatolog. Caracterizarea amanuntita a celulelor din fragmentul de biopsie este important pentru prognosticul bolii – spre exemplu- medicul va stii cand sa cheme la control pacientul pentru a evita transformarea maligna a unor leziuni cronice.
Ma poate proteja gastroscopie de cancerul gastric sau esofagian?
Prezentarea la medicul gastroenterolog la aparitia primelor simptome ( schimbari ale apetitului alimentar, senzatie de oprire a mancarii pe traictul spre stomac – disfagie, vasarturi repetate, slabire in greutate, scaun de culoare neagra, etc) poate descoperii modificari patologice care se gasesc in stare precanceroasa cum ar fi: esofag barrett, metaplazie intestinala la nivel gastric, polipi localizati la nivelul esofagului, stomacului sau duodenului, formatiuni submucoase – care pot fi diagnosticate si stadializate exact din punct de vedere al riscului de transformare maligna. Se poate interveni prin diverse tipuri de terapii endoscopice pentru stoparea progresie spre cancer ale acestor leziuni pre-canceroase.
Chiar daca este diagnosticat un cancer (leziune neoplazica) oriunde la nivelul esofagului, stomacului sau duodenului este f. important ca acesta sa fie descoperit la inceputul evolutiei atunci cand nu exista extindere mare locala si la distanta(metastaze) si tratamentul medical (endoscopic sau chirurgical/oncologic) are mari sanse de reusita. Din pacate multi pacienti isi neglijeaza simptome si ajung la doctor mult prea tarziu atunci cand resursele de terapie nu le mai ofera prea multe luni/ani de viata.
Ce fel de interventii se pot face cu ajutorul gastroscopiei?
Oprirea sangerarilor de la nivelul esofagului, stomacului sau duodenului – tubul digestive superior. Exista 3 cauze mari de sangerare de la acest nivel:

• Varicele esofagine – care apar in principal la pacientii cu ciroza hepatica si care pot sangera masiv. Sangerarea poate fi oprita cu ajutorul unor inele elastice mult destinse care se arunca pe pachetul variceal care sangereaza , stranguleaza vena, opresc curgerea sangelui prin vasul respective si produc consecutive tromboza
• Ulcerele gastrice sau duodenale – ulcerul erodeaza (“sapa”) in grosimea mucoasei si submucoasei si daca erodeaza (“rupe”) peretele unui vas de sange produce o sangerare care poate fi uneori masiva (poate produce moartea pacientului). Sangerarea poate fi oprita prin injectare de adrenalina, cu ajutorul dispozitivelor de electrocoagulare sau cel mai eficient cu ajutorul clipurilor metalice (cleme miniaturale) care sunt montate pe vas.
• Tumorile de mari dimensiuni de la nivel esofagian sau gastric – sangerarea poate fi oprita chirurgical sau cu ajutorul jetului de plasma argon

Indepartarea polipilor de la nivelul tubului digestiv superior.
Polipii reprezinta tesut anormal crescut din mucoasa ce tapeteaza tubul digestiv superior, iar prin degenerarea acestui tesut nou dezvoltat se ajunge la cancer. Indepartarea polipilor reprezinta cea mai sigura metoda de a preveni cancerul .
Exista un mit popular larg raspandit in tara noastra conform orice interventie de indepartarea a unui polip sau chiar o simpla biopsie a unui mic fragment de mucoasa duce la cancer! La acest lucru absurd din punct de vedere medical se poate raspunde cu o simpla analogie – Daca te tai la un deget sau mana (in bucatarie spre exemplu) vei face cancer la degetul/ mana respective??? Evident ca NU!!!
Acest mit isi are probabil originea in urmatorul fapt: Se vorbeste ca un vecin, spre exemplu, a fost la spital si a facut o biopsie. (cel mai frecvent la o clinica de oncologie) Dar cum se intampla de cele mai multe ori, informatia receptionata este incompleta si nu se vorbeste despre adevaratul motiv pentru care s-a facut biopsie – adica boala de bazaa vecinului care poatea fi o tumora. Apoi se constata peste ceva vreme rezultatul….vecinul a murit de cancer. Cancerul a existat inainte si biopsia a fost facuta ca sa se determine ce tip de cancer avea respectivul si nu invers: Biopsia a determinat dezvoltarea cancerului din cauza caruia a murit “vecinul”.
Tratamentul stenozelor esofagiene sau pilorice benigne
Tratamentul stenozelor esofagine produse de boala de reflux gastroesofagian (acid gastric care arde mucoasa esofagiana si apoi produce cicatrici fibroase) sau stenozelor pilorice /bulbare (produse prin vindecarea cicatriciala/fibroasa a ulcerolor) se poate realiza foarte eficent cu ajutorul dilatarilor pneumatice (baloane speciale pozitionate la nivelul stenozei si apoi umflate ca cateva atm – variabil in functie de diametru la care vrem sa dilatam.
Tratamentul paleativ al stenozelor tumorale

Esofagita - inflamatie a mucoasei esofagiene care se traduce printr-o disfagie (deglutitie dificila si dureroasa).

Gastrita

Generalitati

Gastrita consta in afectiunea mucoasei gastrice reprezentata de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice. Aceste leziuni pot avea o evolutie autolimitanta ducand la cicatrizare sau dimpotriva pot duce la complicatii grave reprezentate in special de hemoragii sau perforatii.

Clasificare

Gastritele sunt clasificate, din punct de vedere al evolutiei, in acute si cronice. Din punct de vedere clinic ele pot fi asimptomatice sau insotite de anumite simptome clinice. Acestea uneori pot fi nespecifice, diagnosticul fiind dificil de stabilit, in aceste cazuri impunindu-se investigatii paraclinice precum: endoscopia, examenul histopatologic si investigarea bacteriologica a mucoasei gastrice.
Gastrita acuta este cauzata frecvent de ingestia unor medicamente (aspirina, antiinflamatorii - gastrita postconsum de AINS), de abuzul de bauturi alcoolice - gastrita etanolica, meselor copioase, condimentelor sau alimentelor dificil de digerat. In unele cazuri se instaleaza secundar ingestiei de substante caustice precum acidul sulfuric, clorhidric, acetic, substante care provoaca rani pe diferite portiuni ale mucoasei gastrice - gastrita acuta postingestionala. In alte cazuri poate fi provocata de refluxul bilei din duoden in stomac, in special dupa anumite interventii chirurgicale la nivelul stomacului ce favorizeaza refluxul bilios.
Gastritele acute pot fi clasificate in: gastrita acuta simpla, coroziva si alergica.
Evolutia gastritei acute poate fi de scurta durata cu tendinta rapida spre vindecare dupa administrarea tratamentului adecvat sau dupa indepartarea cauzelor. Neglijarea gastritei acute poate duce la cronicizare sau complicatii severe.
Gastritele cronice se caracterizeaza prin prezenta unor simptome dispeptice de lunga durata resimtite de bolnav la nivelul abdomenului superior si sensibilitate dureroasa epigastrica moderata. Gastrita cronica are o evolutie indelungata de obicei progresiva si poate duce in timp la atrofia mucoasei gastrice.
O complicatie severa a oricarei forme de gastrita este reprezentata de hemoragia de la nivelul mucoasei gastrice, manifestarile clinice fiind diferite in functie de cantitatea sangelui pierdut - de la usoara anemie, la scaune cu sange (melena) si soc hemoragic.
Semnele clinice ale gastritei cronice sunt caracterizate prin senzatii de presiune si arsura in epigastru, dureri surde permanente, uneori cu iradieri dorsale ce pot fi influentate mai ales de schimbarea de pozitie sau de miscari.
Gastrita cronica de multe ori, este nemanifesta si se descopera intamplator. Unele cercetari medicale au aratat ca numai o treime din adulti au o mucoasa gastrica absolut normala, restul de doua treimi prezentand semne de gastrita.
Atunci cand sunt prezente simptomele, acestea sunt reprezentate la debut de dureri epigastrice de intensitate variabila si initial fara ritmicitate, care apar de obicei dupa mese mai condimentate, dupa consumul alimentelor mai acide sau mai greu digerabile, alcool, etc. Durerile sunt insotite de senzatie de balonare, satietate, mai rar apar chiar varsaturi postprandiale.
Unii autori sustin ca o gastrita cronica neglijata poate fi urmata de displazie epiteliala cu dezvoltarea ulterioara a unui adenocarcinom. De aceea se recomanda o abordare serioasa a afectiunii si efectuarea in scopul diagnosticarii precoce a unor endoscopii si examinari histologice seriate.
Printre cauzele gastritei cronice se mai numara infectia cu Helicobacter Pylori, refluxul biliar, utilizarea pe termen lung a medicamentelor de tip aspirina si auto-imunitatea (boala Biermer).
Examenul radiologic poate releva pliuri de mucoasa ingrosata, iar investigatia gastroscopica cu biopsie va stabili diagnosticul de certitudine.
Diagnosticul diferential se va face cu alte afectiuni cronice ale abdomenului superior precum ulcerul peptic, hernia diafragmica, esofagita si pancreatita cronica.

Simptome

Frecvent se manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului numita pirozis, dar poate evolua si fara simptome.
Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool, anumite medicamente (spre exemplu aspirina, analgeticele, AINS - antiinflamatoarele nesteroidiene, dar si cele steroidiene, pot genera iritatii ale mucoasei gastrice pina la gastrita si uneori complicatii ale acesteia chiar administrate in doze uzuale la cei sensibili), abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, infectia cu Helicobacter Pylori, ingurgitarea unor substante caustice, anumite boli infectioase, stresul, etc.
La pacientii cu aceasta afectiune se pot constata prin mijloace specifice de investigatie (radiologie si endoscopie), anumite semne de alterare a mucoasei gastrice, precum si semne functionale legate de secretia de acid clorhidric.

Tratament

Tratamentul gastritei acute se va face in functie de etiologia sa. In cazul unei gastrite acute hiperacide vor fi utilizate pentru tratament medicamente din clasele:
- antiacide (amestecuri de substante alcaline cu rol in neutralizarea secretiei acide)
- antisecretorii (substante ce au rolul de a inhiba secretia acida actionind asupra receptorilor histaminici - ranitidina, famotidina, etc. si asupra pompelor de protoni - omeprazolul)
- pansamente gastrice (medicamente ce au rolul de a forma la nivelul mucoasei gastrice un film protector ce va ajuta la refacerea acesteia).
Cind se va evidentia existenta germenului Helicobacter pilory in mucoasa gastrica se va asocia un tratament antibiotic de eradicare a acestei infectii: amoxicilina asociata cu metronidazol.
Cu toate aceste modalitati terapeutice, se va impune regim igienodietetic adecvat de eliminarea a factorilor iritanti gastrici (alcoolul, tutunul, condimentele, etc.).

Profilaxie

Pentru prevenirea gastritei, exista cateva principii de alimentatie ce pot fi aplicate si adaptate necesitatilor fiecaruia. Este utila eliminarea zaharul si alimentelor cu aditivi sintetici - explozia de cazuri de gastrita din ultimii ani este cauzata in buna masura si de alimentele imbogatite cu „E"-uri, intrucat ele pot afecta digestia, favorizeaza (in special zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter Pylori in stomac, sensibilizeaza, in timp, intreg sistemul digestiv si produc perturbari digestive in lant. Mai ales cei care au predispozitie sau sufera deja de gastrita trebuie sa evite strict zaharul si alimentele cu aditivi sintetici (in primul rand cei pentru gust, aroma si colorantii).

Se recomanda renuntarea la consumul de alcool - indiferent de provenienta sau de tarie - acesta alaturi de tutun este marele inamic al stomacului.
Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate sa declanseze pusee de gastrita printr-un mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de sucuri gastrice care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat.
Fumatul joaca un rol extrem de important in etiologia gastritei si ulcerului - se recomanda renuntarea cit mai rapida la fumat in cazul suferintei gastrice.

Boala Biermer

 

Ulcerul gastroduodenal

 

Generalitati

Ulcerele peptice sunt leziuni la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului) sau a mucoasei intestinului subtire superior (duodenului). Aceste leziuni apar atunci cand secretiile gastrice - care contin acid clorhidric si o enzima numita pepsina - irita si lezeaza mucoasa stomacului. Secretiile gastrice pot afecta si esofagul.
Ulcerele peptice din mucoasa gastrica se numesc ulcere gastrice. Cele care apar in mucoasa duodenala se numesc ulcere duodenale.

Cauze

Doua din cele mai frecvente cauze de ulcer peptic sunt infectia cu bacteria numita Helicobacter pylori (H. pylori) si abuzul de antiinflamatoare nestroidiene (AINS), cum ar fi Aspirina.
Desi majoritatea oamenilor sunt infectati cu H. pylori, doar cativa vor face boala ulceroasa peptica. Unii factori de risc la o persoana cu H. pylori dau o susceptibilitate crescuta pentru dezvoltarea ulcerului. Acesti factori, unii dintre ei prea putin cunoscuti, includ:
- fumatul
- abuzul de alcool
- antecedente de ulcer
- stresul fizic determinat de o boala severa sau accident grav (trauma majora, dependenta de un aparat de ventilatie sau interventia chirurgicala).
Majoritatea ulcerelor care nu sunt cauzate de H. pylori sunt date de AINS. AINS sunt prescrise pentru a reduce durerea sau inflamatia in boli cronice (de durata lunga), ca artrita sau durerile de cap (migrenele). Folosite timp de saptamani sau luni de zile, AINS pot afecta mucoasa tractului gastric, ducand la un ulcer sau activand un ulcer deja format.
O cauza rara de ulcer peptic este sindromul Zollinger-Ellison. In aceasta afectiune stomacul secreta in exces acid clorhidric, care afecteaza mucoasa gastrica.
Stressul psihologic, adaugat la alti factori de risc, poate creste sansele de a dezvolta un ulcer peptic.

Factori de risc

Factori de risc controlabili
Urmatorii factori de risc pot creste sansa de a dezvolta un ulcer peptic si pot incetini vindecarea unui ulcer deja existent. Se poate reduce riscul dezvoltarii unui ulcer prin controlul sau eliminarea acestor factori care includ:
- folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene (ca aspirina)
- fumatul
- abuzul de alcool
Factori de risc necontrolabili
Unii factori necontrolabili pot creste riscul de a dezvolta un ulcer. Acestia includ:
- infectia cu H. pylori, care este cea mai frecventa cauza de ulcer
- stressul fizic dat de o boala severa sau traumatism (trauma majora, dependenta de un aparat de ventilatie sau interventia chirurgicala)
- secretii excesive de acid gastric
- ulcer in antecedentele heredocolaterale (familiare)

Ce nu reprezinta un factor de risc?
Consumul de alimente picante sau de cafea sau de cantitati moderate de alcool erau considerate a favoriza dezvoltarea unui ulcer. In prezent, nu se mai iau in considerare. Desi unele alimente sau bauturi nu cresc riscul de a dezvolta un ulcer, ele pot duce la indigestii sau arsuri retrosternale. Acestea trebuie evitate daca nu sunt tolerate.
Majoritatea medicilor nu sunt convinsi ca stresul psihologic poate duce la ulcere. Oricum, in combinatie cu alti factori de risc, stresul poate favoriza dezvoltarea unui ulcer peptic.

Simptome

Simptomele ulcerului peptic variaza si nu sunt esentiale pentru diagnosticul unui ulcer. Unii oameni pot sa nu prezinte simptomatologie.
Simptomele unui ulcer, ca dispepsia (senzatie de disconfort digestiv, aparuta dupa mese), pot fi confundate frecvent cu alte afectiuni abdominale, ca refluxul gastro-esofagian (RGE).
Simptomele specifice ulcerului sunt:
- dureri, sub forma de arsuri sau eroziuni, intre regiunea ombilicala si osul xifoid (portiunea inferioara a sternului, cunoscuta popular de "capul pieptului"). Cateodata durerea iradiaza in spate. Durerea abdominala tine de la cateva minute pana la cateva ore si dispare la administrarea unui antiacid (Maalox, Sucralfat) sau inhibitor al secretiei acide (Omeprazol, Lansoprazol). Simptomatologia este periodica, durerea apare si dispare, perioadele cu simptomatologie alterneaza cu cele fara simptomatologie
- inapetenta (lipsa poftei de mancare) si scaderea in greutate
- balonarile abdominale si greata postprandiala (dupa mese)
- voma postprandiala (dupa mese)
- scaun negru, ca smoala sau care contine sange rosu-inchis in cazul unui ulcer hemoragic
Simptomele ulcerelor duodenale si gastrice sunt asemanatoare cu exceptia periodicitatii durerii.
Durerea din ulcerul duodenal poate apare la cateva ore dupa masa (cand stomacul este gol) si se poate ameliora postprandial. Durerea poate trezi pacientul in timpul noptii.
Durerea din ulcerul gastric poate apare la scurt timp dupa masa (cand alimentele sunt inca in stomac).
Unele ulcere nu prezinta simptomatologie si sunt cunoscute sub numele de ulcere silentioase. Aproximativ jumatate din toate ulcerele nu prezinta simptomatologie, decat in momentul in care apar complicatiile. Complicatiile unui ulcer pot fi hemoragia, perforatia, penetratia sau obstructia tractului digestiv.
Ulcerele silentioase sunt frecvente la persoanele in varsta, persoanele cu diabet zaharat sau cele care consuma multe antiinflamatoare, cum ar fi Aspirina.

Simptomatologia la copii variaza cu varsta:
- copilul mic si prescolar se plange de dureri gastrice
- adolescentii au simptome mai apropiate decat cele ale adultilor.

Mecanism fiziopatologic

Multe dintre persoanele cu ulcer peptic nu merg la medic in momentul in care apare simptomatologia. Simptomatologia lor consta de obicei in perioade cu dureri gastrice care pot alterna cu perioade fara durere. Unele ulcere se pot vindeca fara tratament.
Chiar si cu tratament unele, ulcere pot recidiva (reveni). Unii factori, precum fumatul si consumul continuu de antiinflamatoare, pot creste riscul de recurenta a ulcerului.
Uneori, ulcerele se soldeaza cu complicatii ca hemoragia, perforatia, penetratia sau obstructia. Complicatiile sunt mai frecvente in ulcerul gastric decat in ulcerul duodenal.
Infectia cu H. pylori creste riscul de a dezvolta cancer gastric. Desi acest risc este destul de mic, este esential sa se faca diagnosticul diferential intre ulcerul gastric si cel duodenal pentru un tratament corespunzator.
Majoritatea ulcerelor peptice fara complicatii se vindeca, indiferent de cauza.
Ulcerele recurente cauzate de reinfectia cu H. pylori sunt rare, cu exceptia zonelor suprapopulate sau cu salubritate necorespunzatoare. Ulcerele recurente de cauza medicamentoasa sunt rare daca administrarea acestor antiinflamatoare este intrerupta.

Consult de specialitate

In cazul diagnosticarii unui ulcer peptic si aparitia unuia dintre urmatoarele simptome, se recomanda chemarea de urgenta a serviciilor de ambulanta :
- simptome care indica un infarct miocardic sau soc
- durere abdominala brusca, puternica sau voma
- senzatie de ameteala sau "cap usor" in special la modificarea pozitiei de la culcat la pozitia in sezut sau in picioare
- sange in voma sau ceva ce seamana cu boabele de cafea (sange partial digerat)
- scaun negru, ca smoala sau amestecat cu sange rosu-inchis sau sange maro roscat.

Se recomanda consultul medical daca a fost diagnosticat un ulcer gastric si daca:
- simptomele sunt persistente sau se accentueaza dupa 10 sau 14 zile de tratament cu antiacide sau inhibitoare ale aciditatii
- pacientul scade in greutate inexplicabil
- greata sau voma frecvente postprandial
- dureri abdominale care trezesc pacientul din somn
- dureri sau dificultati la inghitire (disfagie).

Medici specialisti recomandati

Pentru evaluarea simptomelor trebuie consultati:
- medicul de familie
- medicul internist
- pediatrul (pentru copii si adolescenti)
Daca este nevoie de tratament specializat, se recomanda consultul unui medic specializat in tratamentul bolilor digestive, si anume, medicul gastroenterolog.
Daca e nevoie de interventie chirurgicala, se recomanda consultul unui chirurg generalist. Oricum, foarte rar, este nevoie de interventii chirurgicale pentru tratamentul ulcerelor.

Expectativa vigilenta

Daca pacientul nu are nici una din aceste simptome de ugenta prezentate mai sus, poate lua medicamente antiacide sau inhibitoare de acizi fara prescriptie medicala sau alt tratament, cum ar fi modificari ale dietei alimentare si stilului de viata.
Daca simptomatologia nu se amelioreaza dupa 10-14 zile, se recomanda consultul medical specializat. Daca simptomatologia dispare dupa tratament, dar revine mai tarziu, se recomanda, de asemenea, consultul medical.

Investigatii

Testele necesare pentru diagnosticarea bolii ulceroase peptice depind de simptomatologia pacientului, de antecedente si examenul obiectiv.
Daca pacientul este un adult tanar care prezinta simptomatologie pentru prima data, medicul de familie poate sa recomande pentru inceput un tratament bazat pe medicatia simptomatica, antecedentele personale patologice si examenul obiectiv. Un test foarte simplu si des utilizat este testarea pentru infectia cu H. pylori ori de cate ori cineva are simptomatologie asemanatoare bolii ulceroase.
Pacientii de peste 45 de ani au nevoie de mai multe teste, deoarece prezinta risc crescut pentru cancer gastric. Desi riscul pentru cancer de stomac este mic, este esential a se face diferenta intre ulcerul gastric si cel duodenal, deoarece un ulcer gastric ce nu raspunde la tratament, poate fi in realitate cancer. Diagnosticul precoce al cancerului gastric este esential pentru succesul tratamentului. Testele aditionale sunt recomandate in special persoanelor peste 45 de ani care prezinta:
- simptomatologie de boala ulceroasa pentru prima data
- simptomatologie ce revine dupa sau inainte de terminarea tratamentului
- antecedente heredocolaterale (de familie) de cancer de stomac
- simptome aditionale care pot indica boli mai grave ca de exemplu cancerul de stomac. Acestea pot fi:
- sange in scaun
- scadere in greutate mai mult de 10% din greutatea corpului
- anemie
- disfagie (dificultati la inghitire)
- icter
- formatiune abdominala palpabila
- anorexie.

Investigatii pentru diagnosticarea bolii ulceroase peptice
Se folosesc urmatoarele teste pentru o persoana care are ulcer peptic:
Radiografia baritata a aparatului digestiv. O examinare radiologica a esofagului si stomacului se poate face pentru diagnosticarea unei boli ulceroase peptice, desi aceasta examinare este folosita mai rar, fiind perimata.
Endoscopia. Endoscopia permite medicului sa analizeze interiorul stomacului si duodenului si sa preleveze material bioptic, care poate fi testat pentru H. pylori sau alte afectiuni (cancerul gastric) ale stomacului.
Testul pentru hemoragiile oculte ale tubului intestinal poate detecta sangele din scaun, care poate proveni din stomac, datorita ulcerului gastric sau din cauza altor afectiuni grave ca neoplasmul de colon. De unul singur, acest test nu poate diagnostica un ulcer peptic, dar poate detecta daca este hemoragic.
Hemoleucograma (HLG) se face pentru evidentierea anemiei care poate fi rezultatul unui ulcer hemoragic.
Investigarea infectiei cu H. pylori
Multi oameni sunt infectati cu aceasta bacterie, dar majoritatea nu vor prezenta simptome de boala ulceroasa peptica. Din aceste motive testarea pentru H. pylori este recomandata doar persoanelor care:
- au ulcer peptic activ sau antecedente heredocolaterale de cancer gastric sau ulcer peptic
- sunt cunoscuti cu antecedente heredocolaterale de cancer gastric sau alte afectiuni, numite limfoame ale tesutului limfoid asociat mucoaselor
- dispepsie de alte cauze - testarea H. pylori poate sa nu ajute cu nimic in cazul unei dispepsii de cauza nonulceroasa
- doresc sa inceapa tratamentul, daca bacteria este identificata.
Medicii prefera sa testeze toate persoanele care prezinta simptome ulcer-like.
Unii medici recomanda un screening pentru H. pylori inainte de inceperea unui tratament de lunga durata cu AINS. Screeningul si tratamentul pentru infectia cu H. pylori au demonstrat reducerea riscului de a dezvolta ulcer la oamenii, care incep un tratament de lunga durata cu AINS. Orice persoana care are tratament cu AINS trebuie sa discute cu medicul despre riscul existent de a face ulcer in urma unui tratament de lunga durata cu AINS.

Testele pentru H. pylori nu pot diagnostica o boala ulceroasa peptica sau alte boli cu simptomatologie ulcer-like. Aceste teste pot evidentia doar prezenta sau absenta bacteriei. Cele mai frecvente teste folosite pentru evidentierea infectiiei cu H. pylori sunt:
- biopsia mucoasei gastrice. In timpul unei endoscopii a tractului digestiv superior, se poate face o biopsie a mucoasei gastrice pentru a testa prezenta H. pylori. O biopsie este modul cel mai bun pentru testarea H. pylori. Aceasta metoda permite, de asemenea, stabilirea diagnosticului diferential cu cancerul gastric. O biopsie este scumpa si necesita o examinare endoscopica mai invaziva decat alte teste folosite pentru detectarea H. pylori
- teste serologice pentru detectarea anticorpilor impotriva H. pylori. Un test serologic este rapid, usor si ieftin. Acest test poate evita efectuarea unei endoscopii superioare. Testul nu poate face diferenta intre o infectie prezenta si una vindecata, deci nu este relevanta pentru determinarea stadiului unei infectii
- testul respirator cu uree. Testul respirator cu uree pentru H. pylori este un test specific. Spre deosebire de testele serice, acest test va detecta doar bacteriile prezente la momentul efectuarii testului. Este un test bun pentru verificarea eficientei tratamentului. Costurile testarii sunt destul de mari
- testarea scaunului pentru antigeni. Aceasta examinare verifica prezenta antigenilor H. pylori in scaun. Poate fi folosita pentru identificarea H. pylori ca si cauza pentru o boala ulceroasa peptica si la verificarea eficientei tratamentului. Unele persoane care au urmat un tratament pentru infectia cu H. pylori, pot avea nevoie de testari de control pentru confirmarea vindecarii complete.

Tratament

Tratament - generalitati
Daca pacientul a fost diagnosticat cu ulcer peptic de cauza bacteriana (Helicobacter pylori), va avea nevoie de un tratament cu antibiotice al caror spectru sa includa H.Pylori (bactericide sau bacteriostatice).
Daca ulcerul este datorat utilizarii antiinflamatoarelor nesteroidiene, se incearca oprirea utilizarii lor pe cat posibil. AINS pot incetini sau preveni vindecarea unui ulcer.
Medicamentele care reduc cantitatea de acid secretata de stomac sunt folosite pentru tratamentul oricarei forme de boala ulceroasa peptica. Acestea sunt antagonistii receptorilor H si inhibitorii pompei protonice.
Modificari ale stilului de viata, renuntarea la fumat, limitarea consumului de cafea si bauturi alcoolice, reducerea stresului pot accelera vindecarea ulcerului si pot preveni recurenta ulcerului.
Ulcerele care nu raspund la tratament pot fi ulcere complicate sau pot fi cancere. Se recomanda efectuarea unei endoscopii, verificarea existentei H. pylori sau prelevarea de material pentru o biopsie, pe baza careia se poate verifica existenta unui cancer.
Daca ulcerul erodeaza peretele stomacului sau intestinului pana la perforatie in cavitatea abdominala sau daca ulcerul continua sa sangereze in ciuda terapiei, este posibil sa fie nevoie de interventie chirurgicala. Totusi, in prezent, aceste complicatii sunt rare. Majoritatea cazurilor de boala ulceroasa peptica sunt cauzate de o infectie cu H. pylori sau utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Medicamentele care inhiba secretia de acid gastric sunt recomandate pentru toate formele de boala ulceroasa peptica. Daca se identifica prezenta H. pylori sunt utilizate antibioticele care au actiune asupra acestor bacterii, in combinatie cu alte medicamente.
Medicamentele eliberate fara prescriptie medicala si unele modificari la stilul de viata, pot ajuta, de asemenea, la accelererea vindecarii unui ulcer si pot reduce riscul de recurente.
Deoarece tratamentul farmacologic administrat in bolile ulceroase peptice este atat de eficient, interventia chirurgicala este aplicata rar in tratamentul bolii ulceroase peptice. In general, tratamentul chirurgical este rezervat oamenilor care fac complicatii ale ulcerului, care pot fi fatale, ca hemoragia severa, perforatia, obstructia. In unele cazuri, chiar si aceste complicatii pot fi tratate fara interventie chirurgicala.
Tratament initial
Tratamentul initial depinde de cauza ulcerului.
Infectia cu H. pylori. Tratamentul recomandat pentru distrugerea H. pylori include asocierea a doua antibiotice cu un inhibitor al pompei de protoni sau cu un preparat din bismut coloidal. Eliminarea bacteriei accelereaza vindecarea unui ulcer si previne reaparitia lui. Este esential sa se administreze combinatia corecta de antibiotice pentru eradicarea bacteriei. Daca bacteria nu este eliminata de antibioticele folosite, aceasta poate obtine rezistenta mai tarziu (este mai dificil de distrus).
AINS. Se incearca stoparea tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. In unele cazuri, sunt inlocuite cu alte antiinflamatoare cu risc scazut de a produce ulcere. Daca pacientul trebuie sa continue tratamentul cu antiinflamatoare, se pot asocia cu alte medicamente folosite pentru protectia stomacului.
Hipersecretia acida a stomacului. Inhibitorii secretiei acide sunt folositi frecvent in tratamentul ulcerului peptic de cauze hipersecretorii (in care stomacul are o secretie exagerata de acid gastric). Medicul va face si alte teste pentru determinarea altor cauze de ulcer.
Cauze necunoscute. Daca nu se identifica nici o cauza (ulcer idiopatic), ulcerul va fi tratat cu un inhibitor de secretia acida. Tratamentul de lunga durata depinde de severitatea ulcerului si a altor factori, ca marimea ulcerului, prezenta complicatiilor si tratamentele deja urmate.
Oricare ar fi cauza ulcerului, pacientului i se recomanda sa nu mai utilizeze cantitati mari de AINS. S-a constatat ca AINS duc la ulcer peptic. Unele modificari ale stilului de viata ca renuntatul la fumat, limitarea consumului de cafea si alcool si reducerea stressului pot ajuta la accelerarea vindecarii ulcerului si la prevenirea recidivei.
Majoritatea tratamentelor se vor continua pentru 4, 8 saptamani si perioada depinde de factori variati, incluzand marimea ulcerului.
Tratament de intretinere
Daca tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene trebuie continuat si dupa diagnosticarea unui ulcer peptic, se recomanda colaborarea cu medicul curant pentru inlocuirea AINS cu alte medicamente. Continuarea tratamentului cu AINS poate incetini vindecarea unui ulcer sau preveni vindecarea completa. Daca se continua tratamentul cu AINS, medicul poate recomanda un tratament asociat cu analogi de prostaglandine, ca misoprostolul sau un inhibitor de pompa de protoni. Misoprostolul reduce cantitatea de acid gastric si protejeaza mucoasa gastrica fara a reduce eficienta AINS in tratarea bolilor precum artrita.
Daca simptomatologia ulcerului nu cedeaza la tratament, trebuie investigata posibilitatea existentei si tratarii H. pylori. Majoritatea ulcerelor peptice sunt cauzate de infectia cu H. pylori. Infectia persistenta va fi tratata cu asocieri de medicamente administrate alternativ. Tratamentul cu antibiotice trebuie urmat exact dupa indicatiile medicului curant, pentru a fi eficient. Testele, ca cel respirator la uree sau cel cu antigeni din scaun, pot determina daca H. pylori a fost eliminat sau nu. Daca pacientul are antecedente familiale de cancer gastric, se poate indica o endoscopie pentru ca medicul sa poata vizualiza mucoasa stomacului si duodenului si un eventual ulcer. In timpul unei endoscopii se poate preleva material bioptic si se poate investiga prezenta bacteriei H. pylori sau a unui cancer gastric.
Pe langa tratamentul farmacologic, anumite modificari ale stilului de viata ca renuntatul la fumat, reducerea cafeinei si alcoolului, a stresului pot ajuta la vindecarea rapida a ulcerului si pot reduce riscul recurentelor.
Tratament in cazul agravarii bolii
Ulcerele recurente se trateaza cu asocieri alternative de medicamente.
Medicul poate continua cu unele investigatii pentru evaluarea stadiului infectiei cu H. pylori. Testele pentru H. pylori includ cel respirator al ureazei, antigenii din scaun si sange si biopsia din mucoasa gastrica.
Daca ulcerul se complica cu o hemoragie sau obstructie, pacientul va fi supus unei endoscopii, chiar daca a mai facut una anterior. Daca stomacul sau intestinul este perforat si hemoragia continua in ciuda tratamentului, se poate interveni chirurgical. Totusi, chirurgia este foarte rar folosita in tratamentul unui ulcer.
Riscurile unui ulcer netratat
Multe ulcere netratate se vindeca in cele din urma. Ulcerele recidiveaza in cazul in care cauzele acestora nu au fost eliminate sau tratate. Daca ulcerele sunt recurente, pacientul poate avea un risc crescut pentru complicatii grave. Un ulcer gastric, ce nu raspunde la tratament, poate fi in realitate un cancer gastric. Medicul va recomanda o biopsie din ulcerul gastric inainte de inceperea tratamentului. Aceasta metoda ajuta la eliminarea suspiciunii de cancer gastric.
Cand se discuta inceperea unui tratament cu AINS in timpul tratamentului pentru ulcer este mai importanta reevaluarea altor boli pe care le poate avea pacientul, cardiace, respiratorii sau renale. Aceste boli pot creste riscul de deces daca ulcerul este hemoragic.

Tratament ambulator (la domiciliu)
Daca pacientul are stabilit un tratament pentru ulcerul peptic, medicul de familie ii va prescrie medicamentele necesare si va incuraja initierea unor metode de tratament la domiciliu. Metodele recomandate frecvent pentru stoparea simptomelor si pentru accelerarea vindecarii unui ulcer includ:
- evitarea consumului de tigari
- medicamente care nu au nevoie de prescriptie medicala, care reduc secretia de acid gastric ca antiacidele. Se recomanda consultul medical pentru stabilirea unui tratament corespunzator.
- modificarea dietei alimentare, ca de exemplu alimentarea cu mese mai mici si mai dese. Aceasta modificare va reduce simptomatologia, dar nu va ajuta la vindecarea ulcerului
- evitarea consumului de alcool sau consumul moderat de alcool. Consumul exagerat de alcool poate incetini vindecarea unui ulcer si poate accentua simptomatologia
Multe persoane care au simptomatologie usoara incearca la inceput un tratament la domiciliu pentru o perioada scurta de timp, fara sa consulte un medic. Dupa 10-14 zile de tratament la domiciliu fara modificarea simptomatologiei sau agravarea acesteia, ca de exemplu scaderea in greutate, greata postprandiala (dupa mese) sau durere insistenta, trebuie consultat un medic pentru stabilirea diagnosticului corect. Este mai important la persoanele de varsta mijlocie sau batrani, deoarece riscul de a dezvolta un cancer gastric sau alte boli cu simptomatologie similara ulcerului peptic creste o data cu varsta.
Tratamentul medicamentos, de obicei, este foarte eficient pentru ulcere. Dietele alimentare usoare care erau incluse in tratamentul pentru ulcer nu mai sunt necesare. Deci, persoanele cu ulcer peptic nu mai au nevoie sa bea mult lapte si sa evite alimentele condimentate.
Optiuni de medicamente
Majoritatea ulcerelor peptice pot fi vindecate si recurentele pot fi prevenite prin eliminarea infectiei cu H. pylori si evitarea utilizarii antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS).
Medicamentele se folosesc in:
- tratamentul bolii ulceroase peptice prin reducerea cantitatii de acid gastric secretat de stomac
- ca bactericid pentru H. pylori, cand se cunoaste prezenta acestei bacterii in mucoasa gastrica
- prevenirea ulcerului peptic corelat cu AINS prin protejarea mucoasei stomacului si a intestinului subtire superior (duoden) de efectele antiinflamatoarelor.
Medicamente pentru reducerea secretiei de acid gastric

Medicamentele care reduc cantitatea de acid produsa de stomac sunt folosite in tratamentul oricarei forme de ulcer peptic.
- antagonistii receptorilor H (de ex Zantac) reduc cantitatea de acid produsa de stomac
- inhibitori ai pompei protonice (de exemplu Omeprazol, Controloc, Nexium) reduc cantitatea de acid secretata se stomac (sunt in general mai eficiente decat antagonistii de receptori H)
- antiacidele neutralizeaza acidul gastric.
Aceste medicamente se pot folosi in asociere cu altele, in special daca ulcerul este dat de infectia cu H. pylori.
Medicamente bactericide pentru H. pylori
Medicul prescrie combinatii de medicamente pentru vindecarea unei infectii cu H. pylori. Terapia include, de obicei, cel putin doua antibiotice si un inhibitor de acid gastric (care poate include un inhibitor de pompa de protoni) si uneori preparate de bismut coloidal (de exemplu Amoxicilina plus Claritromicina plus Lansoprazol).
Tratament profilactic

Unele medicamente sunt folosite pentru a proteja stomacul de efectele utilizarii prelungite de aspirina sau alte AINS. Aceste medicamente se numesc analogi de prostaglandine (de exemplu misoprostolul). Se folosesc uneori pentru prevenirea unui ulcer.
Sucralfatul se poate administra de asemenea pentru tratamentul sau prevenirea ulcerelor gastrice sau duodenale.

De retinut!
Ulcerele gastrice se vindeca mai greu decat ulcerele duodenale.
Asocierea de medicamente, care include cel putin doua antibiotice, un inhibitor de acizi (de obicei un inhibitor de pompa de protoni) si uneori, un preparat de bismut coloidal, este recomandata persoanelor cunoscute cu boala ulceroasa peptica si infectate cu H. pylori. Aceste terapii vindeca infectiile in proportie de 80-90%. Succesul tratamentului infectiei reduce sansa de recurenta a ulcerului.

Tratament chirurgical
Interventia chirurgicala este foarte rar necesara in tratamentul ulcerelor peptice. Exista o oferta foarte mare de medicamente care se compliaza la tratamentul ulcerelor si eradicarea bacteriei H. pylori reduce recurenta ulcerelor.
Interventiile chirurgicale sunt necesare in urmatoarele cazuri:
- ulcere care nu se vindeca dupa tratamente prelungite si modificari ale stilului de viata (ulcere peptice neretractabile)
- complicatii posibil fatale ale unui ulcer, ca hemoragia severa, perforatia sau obstructia.
Metoda chirurgicala in tratarea unui ulcer implica:
- sectiunea unuia sau mai multor nervi ai stomacului (vagotomie)
- largirea deschiderii inferioare a stomacului (piloroplastie)
- sectionarea unei portiuni din stomac daca este nevoie (gastrectomie partiala)
De retinut!
Deoarece tratamentele farmacologice pentru ulcerele peptice sunt atat de eficiente, chirurgia este foarte rar utilizata. Daca se recomanda interventia chirurgicala:
- pacientul poate consulta alt medic si poate intreba daca au fost epuizate toate tratamentele farmacologice
- persoana poate compara costul unui tratament de lunga durata cu costul unei interventii chirurgicale
- trebuie cunoscut faptul ca nici o interventie chirurgicala nu poate preveni complet recurenta ulcerelor.
Alte tratamente

In prezent nu exista alte tratamente pentru ulcerul peptic necomplicat.

Profilaxie

Se poate reduce riscul de a dezvolta un ulcer peptic daca:
- se abandoneaza fumatul. Fumatorii trebuie sa renunte la fumat. Sunt mai susceptibili la dezvoltarea unui ulcer decat nefumatorii
- se evita unele tratamente. Trebuie evitate Aspirina, Ibuprofenul ai alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Daca aceste medicamente sunt indispensabile, trebuie administrata cantitatea minima eficienta si intotdeauna dupa masa. Unele AINS au un invelis (invelis enteric) care reduce iritarea stomacului. Totusi acest invelis nu reduce riscul de a dezvolta un ulcer peptic, daca aceste medicamente sunt folosite frecvent. Se recomanda consultul medical pentru o reevaluare a tratamentului.
- consumul moderat de alcool. Se recomanda evitarea consumului de alcool pe stomacul gol.

• --------------------------------------------------------

Profilaxia cancerului gastric

Generalitati

Specialistii nu pot sa explice de ce unele persoane dezvolta cancer iar alte persoane nu devolta acest tip de patologie. Cu toate acestea, studiile au evidentiat existenta unor factori predispozanti, individuali sau de mediu, care cresc riscul de aparitie a cancerului. Exista factori de risc (care cresc riscul individului de a face cancer) precum si factori de protectie impotriva cancerului (care diminua acest risc). Doar o parte din factorii de risc pot fi evitati, de exemplu, fumatul care creste riscul de aparitie a cancerului este o optiune personala, in contrast cu mostenirea genetica care nu poate fi influentata.
Importanta cancerului gastric
In ultimii ani numarul cazurilor de cancer gastric a ramas constant in timp ce numarul deceselor datorate acestui tip de tumora a scazut semnificativ. Numarul cancerelor gastrice situate in portiunea duodenala (invecinata intestinului subtire) a scazut, in timp ce numarul cancerelor situate la nivelul jonctiunii eso-gastrice a crescut.

Profilaxie

Cancerul gastric poate fi deseori asociat cu anumiti factori de risc. Majoritatea factorilor de risc pot fi evitati, insa nu toti pot fi controlati (factorii genetici sunt factori de risc neinfluentabili).
Cancerul gastric este mai frecvent la sexul masculin, incedenta lui crescand cu varsta (este mai frecvent la varsta inaintata).

Dieta si stilul de viata: se pare ca dieta necorespunazatoare este asociata cu aparitia cancerului gastric: consumul de alimente conservate prin sarare reprezinta un factor de risc.
Persoanele care au o dieta bogata in legume si fructe proaspete au un risc scazut de a dezvolta cancer gastric. De asemenea, studiile au evidentiat faptul ca o dieta bogata in beta-caroteni si vitamina C scade riscul aparitiei bolii.

Leziuni preexistente: infectia cu Helicobacter Pylori reprezinta un factor de risc in dezvoltarea cancerului gastric. Refluxul gastro-esofagian persistent duce la modificari celulare care constituie precursoare ale cancerului jonctiunii eso-gastrice.
Importanta cancerului gastric
Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer gastric. Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul. Alte tipuri histologice rare includ:
-limfoamele (cancerele care prind sistemul limfatic)
-sarcoamele (cancerele tesutului conjunctiv), cu diferite variante:
-leiomiosarcoame (muscular)
-liposarcoame (adipos)
-angiosarcoame.
In ultimii ani numarul cazurilor de cancer gastric a ramas constant in timp ce numarul deceselor datorate acestui tip de tumora a scazut semnificativ. Numarul cancerelor gastrice situate in portiunea duodenala (invecinata intestinului subtire) a scazut, in timp ce numarul cancerelor situate la nivelul jonctiunii eso-gastrice a crescut.

Profilaxia presupune evitarea factorilor de risc si cresterea factorilor protectori.Trebuie retinut insa faptul ca evitarea factorilor de risc nu garanteaza nici unei persoane ca nu va dezvolta niciodata cancer. S-a observat ca unele persoane cu factori de risc pentru cancer nu au devoltat niciodata boala, fata de alte persoane care fac boala fara sa fie identificati anumiti factori de risc. Pentru a face profilaxia cancerului trebuie consultat medicul.

Scopurile acestui articol consta in:

- sa ofere informatii despre neoplasmul gastric, despre cat de des se produce si despre factorii care-l determina
- sa descrie metodele profilactice ale cancerului gastric
- sa ofere dovezi privind eficacitatea metodelor profilactice.

Pacientii pot discuta cu medicul lor sau cu alti specialisti in ingrijiri medicale despre screening-ul in cancer si daca aceste teste de screening ii pot ajuta.Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer gastric.Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul. Alte tipuri histologice rare includ limfoamele (cancerele care prind sistemul limfati), sarcoamele (cancerele tesutului conjunctiv), cu diferite variante: leiomiosarcoame (muscular), liposarcoame (adipos), angiosarcoame.